PARDOSELI : TIPURI DE PARDOSELI PENTRU INTERIOR

Gresie sau parchet? Evoluția tehnologică a ultimilor ani a făcut posibila apariție unui număr impresionant de tipuri de pardoseli pentru interior. Pardoselile determină în mod hotărâtor impresia generală a unei încăperi, costurile sale de îngrijire determină valoarea de locuire. Tipul de pardoseală trebuie adecvat spațiilor. În general, pardoselile se împart în două tipuri: pardoseli calde (din lemn, textile, PVC) și pardoseli reci (din piatră naturală, plăci ceramice, sticlă și metal).

Plăci din piatră naturală: dalele de calcar, ardezie, gresie. Acestea pot fi puse în operă brute sau cu una sau mai multe muchii șlefuite. Dale tăiate cu fierăstrăul, piatră de calc (marmură), gresie și toate rocile eruptive pot avea suprafața prelucrată în felul dorit. Se montează pe pat de mortar sau se lipesc de șapă. Datorită diversității culorilor, texturilor și modelelor în care acestea sunt disponibile, plăcile ceramice oferă numeroase variante de combinare și asortare.

Pardoseli mozaicate: din pietre multicolore. Material: sticlă, ceramică sau piatră naturală încastrate în mortar de ciment sau lipite.

Dale ceramice pardoseală: dalele din ceramică, de podea, de mozaic, dalele sinterizate sunt bucăți de argilă. Acestea sunt sinterizate în procesul de ardere, astfel ca nu rețin apa aproape deloc: ele rezistă din acest motiv la îngheț, rezistă parțial la acizi, și se uzează mecanic greu, nu rezistă întotdeauna la ulei.

pardoseli
parchet

Pardoseala este componenta constructivă cea mai solicitată. Ea trebuie să preia toate încărcările de circulație în încăpere. Alcătuirea generală a pardoselii se concepe în funcție de  protecția necesară termică, fonică și la umiditate, precum și în funcție de tipul , dispunerea, grosimea fiecărui strat în parte. Atenție la termoizolație și hidroizolație, precum și la dispunerea rosturilor de mișcare. Capacitatea de încărcare a șapelor depinde de trei parametri: grosimea, calitatea și capacitatea de încărcare a celorlalte straturi.

Pardoseli interior calde

Pardoseala din PVC este o soluție apreciată din punct de vedere estetic și versatilă datorită multitudinii de modele disponibile pe piață. Această pardoseală poate fi utilizată în locuințe, în special în bucătării sau băi, fiind un material cald, rezistent la murdărie, ușor de întreținut și excelent pentru cei care au un stil de viață aglomerat.

Pardoseală cu parchet: din lemn crescut natural, sub formă de lamele de parchet, tăblii, lamele de mozaic din parchet, scânduri de parchet.

Suprafața superioară a elementelor prefabricate de parchet este din stejar sau un alt lemn de parchet în trei sortimente diferite. Tipuri de lemn pentru pardoseli din scânduri: stejar/ brad. Scândurile cu lambă și uluc sunt din stejar nordic / brad, scânduri din pin roșu american, Pitchpine-Saps.

Pavaj cu blocuri din lemn: (lemn de față) pătrat sau rotund, dispuse pe strat de beton.

pardoseli interior
parchet

ACOPERIȘ VERDE: Avantaje Și Dezavantaje. Etape Montaj

Un acoperiș verde sau acoperisul viu este acel acoperiș format din vegetație și solul necesar creșterii acesteia, ambele instalate peste un sistem de membrane hidroizolante. Similar unei terase verzi, un acoperiș verde nu permite căldurii să se piardă, iar în perioadele caniculare, când temperaturile cresc foarte mult, împiedică încălzirea excesivă a locuinței. Plantele de pe acoperiș creează senzația unui aer umed, contribuind la obținerea unui efect de răcire.

Istorie

Grădini pe acoperiș și acoperișuri plantate existau încă cu șase secole înaintea lui Hristos la babilonieni. În Berlin în jurul anului 1890, case țărănești au fost acoperite cu humus din motive de protecție contra incendiilor, pe stratul de humus începând să crească plante. În secolul XX Le Corbusier a descoperit uitatul acoperiș plantat.

De ce un acoperiș verde?

Prezența unei terase verzi are numeroase avantaje, printre care amintim:

  1. Termoizolare datorită stratului de aer dintre firele de iarbă și datorită stratului de pământ cu rădăcini și procese vii microbiene (căldură de proces).
  2. Fonoizolare și capacitate de înmagazinare a căldurii.
  3. Ameliorare a aerului în zone des populate
  4. Ameliorări microclimatice.
  5. Ameliorează scurgerea apelor în oraș și balanța apei în teritoriu.
  6. Avantaje de fizică pentru acoperiș, radiațiile UV și oscilațiile mari de temperatură sunt evitate datorită straturilor protectoare de iarbă și pământ.
  7. Stabilizează praful.
  8. Element de amenajare / ameliorări ale calității vieții.
  9. Recuperare de spații verzi
acoperiș verde

Panta unui acoperiș plantat

În cazul acoperișurilor în două ape panta nu trebuie să depășească 25°. Acoperișurile în terasă ar trebui să aibă o pantă de cel puțin 2 până la 3%.

Tipuri de plantare a acoperișului

Plantare intensivă. Acoperișul devine grădină a locuinței și este prevăzut cu elemente de amenajare precum pergole sau logii. Sunt necesare atenție și întreținere permanentă.

Plante: mușchi, iarbă, ierburi, arbuști, boscheți.

Sunt udate în mod natural de către ploi. Apa este cumulată în stratul de drenare și în cel de vegetație.

Udare prin pulverizare. Apa de ploaie este acumulată în stratul de drenare și este completată cu mijloace mecanice în cazul în care cea naturală nu este suficientă. Un acoperiș verde utilizează funcțiile naturale ale plantelor pentru filtrarea apei și tratarea aeruluo.

Udare cu picurare. Furtunuri cu picurare amplasate în statul de vegetație sau în cel de drenare ajută la udarea plantelor de pe acoperiș în caz de secetă.

Aspersoare. Plasate peste stratul de vegetație.

Îngrășare. Îngrășămintele pot fi răspândite peste stratul de vegetație sau în caz de udare artificială pot fi amestecate în apă.

vegetație

Acest tip de acoperiș necesită mai multă întreținere.

Stratul de vegetație. Se utilizează argilă și ardezie expandate. Ele oferă: stabilitate structurală, ventilare a solului, acumulare de apă și modelare a solului. Probleme de rezolvat: înmagazinarea substanțelor nutritive, reacțiile solului (valoare PH-ului), aerisirea, acumularea apei.

Strat filtrare. Împiedică înnămolirea stratului de drenare și este compus din materiale de filtrare.

Strat drenare. Împiedică băltirea apei pentru plante. Material: saltele din țesături din fibre, fâșii drenare din materiale spongioase, plăci material plastic, material construcții protecție.

Strat protecție. Protejează în faza construirii și contra încărcărilor punctuale. Strat de protecție a rădăcinilor. Rădăcinile sunt reținute cu ajutorul unor benzi din PVC / ECB și EPDM.

Strat separare. Separă structura portantă de straturile plantate ale unui acoperiș plantat.

terase verzi

Dezvantaje

Un mare dezavantaj conferit de acoperișul verde este dat de greutatea pe care o presupune – dat fiind faptul că necesită mai multe straturi, iar în acest sens, alegerea unei structuri care să poată să-i ofere susținere unei terase verzi este absolut necesară. De asemenea, pentru a garanta succesul proiectului, alegeți doar materiale de foarte bună calitate si colaborați cu profesioniști în privința montajului.

ACOPERIȘ TERASĂ: Elemente De Bază și Construcție

Te gândești să-ți construiești o casă? Atunci cu siguranță acoperișul este unul dintre detaliile care îți dă bătăi de cap. Industria construcțiilor de acoperișuri se află într-o continuă schimbare și adaptare, adoptând permanent noi tehnologii. Cei care optează pentru un acoperiș terasă o mai fac pentru eliminarea zgomotului fonic de ploaie, termoizolare mai bună la nivel de tavan, construcție robustă. Totuși, costurile pot ajunge duble în comparație cu alte tipuri de acoperișuri. Înclinația maximă a unui acoperiș terasă este de 5 grade. Acest tip de acoperiș poate fi unul care îi oferă casei tale un farmec aparte, însă, el necesită și o atenție foarte mare în ceea ce privește termoizolația și hidroizolația.

Acoperiș rece – Alcătuire cu aerisire sub învelișul exterior. Critic din cauza curentului de aer dacă panta este mai mică de 10%. De aceea, astăzi se realizează numai cu barieră contra vaporilor conform DIN 4108 partea a 3-a.

 Acoperiș cald în formă convențională – alcătuire cu barieră contra vaporilor; alcătuire de jos în sus: planșeu acoperiș, barieră contra vaporilor, termoizolație, hidroizolație, strat de protecție.

Acoperiș cald cu alcătuire inversă – Alcătuire de jos în sus: planșeu acoperiș, hidroizolație, termoizolația se face cu material verificat, strat de protecție ca încărcare suplimentară.

Acoperiș cu etanșare din beton – Alcătuire de jos în sus: termoizolație, placă beton ca planșeu acoperiș și etanșare, placă masivă cu rol structural (trebuie să fie de dilatație din cauza mișcării produse de căldură). În consecință, este nevoie de rosturi flotante peste pereți portanți. Pe lângă asta, este necesară o separare a pereților interni de planșeu (înainte se lipesc benzi de polistiren pe planșeu). Premisă pentru funcționare: se prevede pantă de 1,5-3% în structură (altfel se formează băltoace).

Izolația unui acoperiș terasă

Un acoperiș terasă este mai pretențios în ce privește bariera de protecție la pătrunderea apei în strcutură atunci când de construiește în zone climaterice umede de ploi și zăpezi cum este în România. De aceea sunt necesare măsuri suplimentare în ceea ce privește hidroizolația și termoizolația.

Bariera contra vaporilor se realizează pe cât posibil sub formă de înveliș de 0.2 mm cu inserție de aluminiu peste strat flotant perforat din vată de sticlă. Este necesară o tratare cu soluție de bitum pentru fixarea prafului. Bariera contra vaporilor trebuie dispusă atât de jos încât să elimine condensul. Mai mult, dedesubt trebuie să existe strat de separare sau strat de egalizare.

Termoizolația – trebuie pe cât posibil să fie un material care rezistă la putregai (spume); dispunere în două straturi sau cu rosturi fălțuite: ideal pentru falțuri intersectate.

Învelitoarea – se dispune pe strat de egalizare a presiunii vaporilor (carton cu nervuri sau strat termoizolant canelat contra formării bulelor) în trei straturi prin turnare și rulare din 2 straturi țesătură în grilă din fibră de sticlă. Între ele se pune un strat de vată de sticlă, sau în două straturi prin sudare, din fâșii groase bituminoase. Membrană hidroizolantă este admisă. Dar aceasta este riscantă din cauza grosimii mici (este posibilă deteriorarea mecanică) și a posibilelor puncte slabe în cusătură (un al 2-lea strat oferă siguranță sporită).

Strat de protecție – pe cât posibil ca strat de pietriș turnat de 5 cm, cu granule de 15-30 mm pe strat dublu de vopsitorie la cald și membrană de separare; împiedică formarea de bule, șocurile de temperatură, solicitările mecanice, deteriorarea produsă de radiațiile UV. Siguranță suplimentară se obține prin plăci din cauciuc fărâmițat sub stratul de pietriș, rosturi sudate cu bandă (în cazul teraselor utile și grădinilor de acoperiș se prevăd din start).

Detalii importante

Va trebui stabilit foarte clar dimensiunile și înclinațiile secțiunilor de acoperiș, tipul de scurgere, grosimea straturilor acoperișului și alte detalii mărunte, dar semnificative.

Scurgerile trebuie întotdeauna termoizolate, cu două nivele de drenare cu conectare la bariera contra vaporilor ca sifon; acesta era mai apoi etanșat de conducta de drenare. O conductă de scurgere termoizolată și care are barieră contra vaporilor împiedică deteriorări cauzate de condens; panta către scurgeri trebuie sa aibă obligatoriu minim 3%.

Nu sunt necesare fante de ventilare pentru stratul flotant de egalizare a presiunii vaporilor. Rosturile de dilatație trebuie duse până la marginea acoperișului. Legătura cu marginea trebuie să fie mobilă, din profiluri prefabricate din aluminiu sau beton; piesele de legătură din zinc contravin reglementărilor tehnice (sfâșie învelitoarea).

Legătura cu peretele trebuie să fie mai mare de 15 cm deasupra nivelului de scurgere a apei. Mai mult, trebuie fixată mecanic, nu doar lipită. Această reglementare este una obligatorie din DIN 18195. Tabla zincată cu profil trapezoidal cu rol de planșeu structural poate sfâșia învelitoarea ca urmare a vibrațiilor. De aceea trebuie luate măsuri de sporire a rigidității (tablă mai groasă) sau acoperire de 15 mm cu plăci ușoare din talaș (prinse mecanic). Astfel se obține diminuarea vibrațiilor (strat turnat de pietriș) și prevăzută o învelitoare cu rezistență maximă la sfâșiere.

Bariera contra vaporilor pe tablă trebuie întotdeauna dispusă pe o fâșie de sudură (din cauza scurgerilor de căldură).

acoperis terasa
termoizolația

AMENAJARE POD CASĂ: RECOMANDĂRI, SFATURI ȘI IDEI

Rolul podului este de a te proteja de intemperii și de a controla temperatura din casă, dacă este izolat corespunzător. Mulți folosesc podul ca spațiu de depozitare, însă cu puțin efort putem amenaja o încăpere în toată regula. Mansarda este un nivel care se situează complet sau parțial în interiorul acoperișului unei clădiri. Aceasta se consideră un nivel întreg numai atunci când depășește înălțimea liberă de ≥ 2,3 m pe ≥ ¾ din suprafața sa (suprafața nivelului situat dedesubt). Pentru exploatarea spațiului de sub învelitoare, decisive sunt formele și panta acoperișului. Până la 20° respectiv 25° nu este adecvat să încercați o amenajare de pod. De la 35° poate fi exploatat în bune condiții, poate fi luminat prin suprafețele timpanelor sau prin lucarne de acoperiș. Pantele de peste 35° fac exploatarea mai eficientă fără creșterea disproporționată a costurilor și favorizează instalarea dispozitivelor de energie solară.

Ventilare și amenajare pod

Pentru o iluminare și ventilare bună sunt necesare ferestre cu o suprafață la roșu de minim 1/10 din suprafața podelei camerei de staționare îndelungată. Suprafața minimă a unei ferestre este de 1 m2. În discuție pot intra și ferestrele verticale ale construcțiilor de acoperiș, ferestrele timpanelor și tabacherele. Locuințele și camerele de staționare îndelungată din pod trebuie să aibă două accese de evacuare independente. A doua cale de evacuare trece de regulă printr-o fereastră necesară (fereastră de evacuare, dimensiuni libere 90 x 1,20 m). Trebuie să ai în vedere și consolidarea structurii de rezistență a podului pentru a evita eventualele probleme care pot să apară ulterior. Pentru acest pas, sugestia noastră este să apelezi la un specialist în amenajarea podului.

Desi majoritatea celor care stau la casa prefera sa folosească podul pe post de loc de depozitare, la un moment dat, te vei regăsi în situația de a-ți reamenaja spațiul din casă. Poate vei avea nevoie de camere în plus odată cu mărirea familiei sau copiii sunt mari și își doresc un spațiu care să le ofere mai multă intimitate și independență. O amenjare pentru pod ar putea fi soluția ideală, deoarece acesta poate fi compartimentat și utilizat ca un mini-apartament. Dacă structura de rezistența a casei o permite, iar podul este suficient de înalt, atunci se poate mansarda. Astfel, obțineți o încăpere suplimentară, căreia îi puteti da orice destinație doriți.

amenajare pod
mansarda podul

FORME DE ACOPERIȘ – Top 6 Tipuri De Acoperiș

Mulți dintre noi nici măcar nu ne punem întrebarea ce modele de acoperiș există. Dacă intrăm și mai în detaliu, vom vedea că de forma acoperișului depind: protecția oferită casei, funcționalitatea, întreținerea, rezistența și durata de viață. Pe de altă parte, el trebuie să se integreze cât mai armonios în estetica construcției. Să ii dea un plus de valoare. Dacă te afli în faza de proiectare locuință, în mod sigur îți va fi util acest articol în care vom face o scurtă trecere în revistă a celor mai răspândite forme de acoperiș.

Top 6 forme de acoperiș

Acoperiș într-o singură apă: cel mai adesea suprafața învelitorii se află pe partea expusă intemperiilor. Forma acoperișului este în concordanță cu funcțiunea. În faza de proiectare locuință este important să se țină cont că pe latura însorită trebuie să existe spațiu pentru ferestre mari, lumină și căldură.

Acoperiș în două ape: formă de acoperiș fără vârstă, care este apreciată arhitectural și constructiv. Este una dintre cele mai des întâlnite forme de acoperiș. Acoperișul cu 2 ape are o formă ce permite apei să se scurgă eficient, ceea ce înseamnă că nici rezistența sa, nici stratul exterior de vopsea nu vor fi afectate.

Acoperiș în patru ape: subliniază funcțiunea de protecție a acoperișului și conferă casei un aspect reprezentativ. Ca accent sunt de multe ori adăugate lucarne, care cresc valoarea locuinței. Este recomandat în cazul caselor aflate în zonele în care vântul puternic și precipitațiile sunt fenomene obișnuite.

Acoperiș în patru ape teșit: oferă o imagine particulară. Este folosit în mod tradițional acolo unde timpanul trebuie protejat în mod suplimentar față de intemperii.

Acoperiș mansardat: asigură o utilizare maximă a suprafeței locuibile. Cu cât plafonul acoperișului va fi înălțat mai mult, cu atât mai comod va fi să tranzitați mansarda.

Acoperiș tip cort: forme și linii clare, care converg la coamă. Elementul dominant al acestor modele de acoperiș este simetria pe toate părțile.

forme de acoperiș
modele acoperiș
proiectare locuință

ÎNVELITOARE ACOPERIȘ: Cum Alegi Învelitoarea În Funcție De Pantă?

Învelitorile sunt straturile de finisare ale acoperișurilor în pantă. Se pot monta direct pe astereală sau pe șipci și contrașipci. În general, sub acestea se recomandă montarea unei folii de protecție care să împiedice pătrunderea apei intrate accidental sub învelitoare. În relația pantă – acoperiș un singur lucru este invariabial: acoperișul are nevoie de o proiectare care să țină cont de climatul din zona în care este amplasată construcția. De exemplu, o pantă ușoară de 8-10 grade, s-ar putea să nu suporte o cantitate mare de zăpadă. Acest lucru va necesita creșterea numărului de grinzi.

În procesul de construcție al casei, poți alege tipul de învelitoare încă din faza de proiectare. Astfel vei avea posibilitatea de a calibra dimenisunile șarpantei și înclinația acoperișului în funcție de materialul ales. Pentru a realiza acest lucru ai nevoie de un calculator pantă acoperiș sau de un specialist capabil să efectueze măsurătoarea. Astfel, se evită obținerea unui rezultat care nu răspunde din punct de vedere al funcționalității. Învelitorile pentru acoperișurile cu pantă pot fi făcute din cele mai diverse materiale. Se folosesc și astăzi atât tradiționalele stuf și paie, cât și clasicele țigle din ceramică, dar și o serie de materiale moderne prefabricate.

Materiale pentru învelitoare

Învelitorile din stuf sunt executate pe scânduri cu o lungime de 1,2-1,4 m, la o distanță de 20-30 cm, cu vârfurile în sus până la o grosime de 28 cm. Durabilitatea învelitorii din stuf în zonele cu mult soare este de 60-70 ani. În zonele cu o umiditate mai mare, poate ajunge chiar si la jumătate.

Acoperișurile din șindrilă de lemn sunt executate din lemn de stejar, fag, larice, Westen-Red-Cedar și mai rar din lemn de molid. Durabilitatea șindrilelor depinde de calitatea și îmbunătățirea materialului, de intensitatea influențelor atmosferice și de unghiul de înclinație și proiectare a acoperișului. Regulă empirică: gradul înclinației = anii durabilității. Șindrilele din lemn sunt potrivite pentru acoperirea tuturor formelor acoperișurilor, la un unghi de înclinație de 15°-90° a acoperișului.

Ardezia este așezată pe un cofraj cu o grosime de ≥ 24 mm din scânduri cu o lățime de ≥ 12 cm. Suprapunerea plăcilor ar trebui să aibă ≥ 8 cm, însă mai bine ar fi 10 cm. Cel mai natural pare „învelitoarea germană”. Se diferențiază la acoperirile șarpantei și peretele lui în trei moduri: modul de „acoperire exclusivă”, „acoperire germană veche” și „acoperire sălbatică”. De cele mai multe ori se execută acoperirea cu șabloane ca șablon cu solzi, unghi ascuțit, cu solzi de pește, octogoane, etc. Acoperirile cu șabloane sunt potrivite pentru ardezia artificială.

învelitoare
pantă acoperiș

Învelitorile din ciment și fibre din plăci ondulate au o distanță a panelor de 70-145 cm pentru plăci cu o lungime de 1,6 m, de 1,15 și 1,175 pentru cele cu o lungime de 2,50 m. Suprapunerea se realizează la 150, respectiv 200 mm.

Acoperișurile metalice

Acoperișul poate avea o formă diferită, precum și o pantă acoperiș diferită. Învelitorile metalice sunt confecționate din tablă din zinc, zinc titan, cupru, aluminiu, tablă de oțel zincat, etc. Pentru toate elementele pentru coamă, streașină sau limita spre timpan se folosește tablă din cupru, în formatele comerciale. Cuprul are cea mai mare întindere la rupere din toate învelitorile din metal. Prin urmare, acesta este potrivit pentru lucrări de compactare, compresare, întindere și de refulare. Patina tipică pentru cupru este foarte apreciată. Se va evita montarea împreună cu aluminiu, zincul titan, oțelul zincat; plumbul și oțelul aliat pot fi folosite fără probleme. Învelitorile din cupru sunt impermeabile față de vapori de apă și de aceea sunt foarte potrivite pentru acoperișurile reci.

proiectare

ȘARPANTA ȘI STRUCTURA ACOPERIȘULUI – TIPURI DE ȘARPANTE

Acoperișurile formează închiderea de sus a construcțiilor, le protejează împotriva precipitațiilor și influențelor atmosferice. Șarpanta este printre primele piese principale ale unui acoperiș. Aceasta are rolul de a susține greutatea învelitorii și de a prelua anumite acțiuni, cum ar fi: zăpada, greutatea anumitor corpuri, vântul etc. În lipsa unui acoperiș pentru casă solid, atât interiorul cât și structura de rezistență a casei pot fi puse în pericol.

Un acoperiș este alcătuit din șarpantă, învelitoare și accesoriile învelitorii. Părțile portante sunt dependente de material (lemn, oțel, beton armat), de panta acoperișului, felul și greutatea învelitorii, solicitare, etc.. Pentru stabilirea solicitării trebuie luate în considerare și normele ( greutate proprie, sarcină de circulație, de vânt și de zăpadă). În funcție de ce acoperiș pentru casă aveți nevoie,veți putea alege șarpanta potrivită.

La sistemele portante ale acoperișului înclinat trebuie să fie făcută o diferențiere între acoperișul cu pane și acoperișul cu căpriori. Cele două tipuri de structură pot fi și combinate. Ele se caracterizează prin funcțiunile diferite ale pieselor portante. Modul de transmitere a sarcinii are de asemenea urmări pentru împărțirea internă în plan.

 șarpanta acoperiș casă

Cum alegi șarpanta?

  1. Șarpanta cu pane. Căpriorii au rol secundar (secțiuni reduse, posibil și lemn rotund). Subgrinzile cumulează sarcinile și fac transmiterea sarcinilor în axele formelor. Șir de popi în interior. Acoperișurile în două ape cu pane au cel puțin un scaun vertical în mijlocul acoperișului, la o lungime a căpriorilor ≤ 4,5 m la lățimi mai mari ale clădirii și la lungimea căpriorilor ≥ 4,5 m există două sau mai multe scaune verticale.
  2. Șarpanta cu căpriori (principiul unui triunghi nedeformabil) în forma simplă poate fi folosit la o lungime mică a căpriorilor (până la 4,5 m), altfel trebuie prevăzută o rigidizare prin grinzi de centură. Sistem regulat, legat strâns, posibil un spațiu interior fără popi. Legături rezistente la întindere între piciorul căpriorilor și grinda de planșeu (caracteristică exterioară a șarpantei cu căpriori: împingere deasupra pragului de lemn al grinzilor de planșeu/ frângerea acoperișului). În cazul lucarnelor mai mari sunt excluse șarpantele cu căpriori și cu grindă de centură. Dacă lungimea căpriorilor este mai mare de 4,5 m, atunci se sprijină intermediar prin grinzi de centură. Șarpanta cu grinzi de centură este recomandată pentru lățimile clădirilor de circa 12 m, lungimea căpriorilor până la 8 m, lungimea grinzilor de centură până la 4 m. Șarpanta cu grinzi de centură este un cadru cu trei articulații tirant.

SISTEME VENTILAȚIE: Metode eficiente de ventilație

Majoritatea activităților zilnice au loc in interior. Când vine vorba despre o casă modernă, proiectele sunt prevăzute deja in multe cazuri cu multe sisteme de ventilație integrate. Pe de o parte acest lucru necesită o izolație de înaltă calitate pentru a preveni cât mai eficient formarea umiditatătii. În al doilea rând, este considerată ca fiind un element de confort, un echipament de valoare pentru imobil. O ventilație eficientă ajută la reglarea temperaturii și a nivelul de umiditate.

Pentru ventilarea necesară în spațiile sanitare în domeniul locuințelor și asemănătoare ca ventilator pentru o cameră sau mai multe camere sunt prevăzute ghene de ventilație. Debitul de aer depinde de cantitatea de aer expulzat sau introdus într-o cameră într-o anumită perioadă de timp. Aceasta evaluare este în mod normal exprimat in m3/h, m3/s sau l/s.

sisteme ventilație

Cum alegi sisteme de ventilație potrivite pentru casa ta?

Instalațiile de evacuare trebuie să fie dimensionate pentru un schimb de aer de cel puțin 4 ori pe oră în camerele de aerisit. Drept curent de volum sunt suficienți pentru băi, chiar și cu WC 60 m3/h și pentru WC-uri pentru fiecare WC 30 m3/h. Fiecare spațiu interior care trebuie ventilat trebuie să prezinte o deschidere proprie fără închizător pentru curentul ulterior. Mărimea suprafeței curentului trebuie să fie 10 cm2 pe m3 din volumul camerei. Neetanșeitatea ușii poate fi luată în considerare cu 25 cm2. În băi nu trebuie să scadă temperatura prin curentul de aer sub 22° C. Viteza fluxului este în zona de staționare de ≥ 0,2 m/s. Aerul uzat trebuie să fie evacuat în aer liber. În cazul instalațiilor cu evacuări individuale aerul uzat poate fi evacuat prin spațiile acoperișului neutilizate și bine aerisit. Fiecare instalație individuală de aerisire trebuie să prezinte o conductă principală proprie.

De departe cea mai eficientă metodă de aerisire pentru o casă modernă este folosirea unor sisteme de ventilație cu recuperare de căldură. Pe lângă faptul că vor aduce aer proaspăt în casă, vor păstra căldura aerului în încăpere. Selectarea celui mai adecvat sistem depinde de diverși factori, cum ar fi forma si dimensiunea camerei si gradul dorit pentru eliminarea poluanților.

casă modernă

Instalațiile cu ventilație centralizată au pentru mai multe zone de staționare o conductă comună.

ventilație

Funcția ventilărilor cu ghenă colectoare cu acționare termică depinde în mod esențial de suprafața disponibilă pentru fiecare racord a secțiunii transversale a puțului.

PEREȚI EXTERIORI: Felul de construcție cu economisirea energiei

Elementul esențial pentru economisirea de energie termică constă într-o termoizolare eficientă pentru pereți exteriori. Protecția termică a clădirilor în felul de construcție cu economisirea energiei este marcată în mod hotărâtor de racordul dintre diferitele componente individuale ale construcției. În aceste zone pot apărea pierderi importante de căldură. Secțiunile reglementate prin materiale de construcție potrivite arată valori termice favorabile.

Comerțul oferă o paletă largă de materiale de construcție pentru pereți exteriori. Dintre acestea amintesc betonul, zidăria, lemnul, materiale izolatoare, ipsosul, pluta, stuful și lutul. Lutul s-a dovedit de sute de ani a material de construcție bun. Lutul este cel mai răspândit și cel mai testat material de construcție din lume. Este un material de construcție biologic și ecologic. Poate fi găsit astăzi ca produs finit pe piață și este adaptat nivelului tehnic actual. Încet, încet, noile tehnlogii câștigă teren, iar investitorii își propun să construiască locuințe din ce în ce mai eficiente pentru a economisi considerabil energie termică. Materialele utilizate pentru izolarea termică a pereților exteriori se aleg în funcție de conductabilitatea și rezistența termică. De asemenea, se ține cont de propietățile ecologice, de locul unde se folosesc și, nu în ultimul rând de preț.

pereți exteriori
materiale de construcție
energie termică

Izolare termică pereți exteriori

Izolarea acestor pereți exteriori se face pentru a îmbunătăți energia lor termică. Altfel spus, izolarea integrală a fațadei conduce la eliminarea punților termice. În fizică, inerția termică a unui obiect se referă la capacitatea acestuia de a fi rezistent la schimbările de temperatură externe. Asta înseamnă că pereții cu o inerție termica ridicată vor acumula mai greu căldura, dar o și eliberează mai încet atunci când ar trebui să se racească. Pentru o eficiență mărită, izolarea termică trebuie să țina cont și de punctul de rouă. De asemenea, perfomanța energetică este puternic influențată de nivelul de izolare termică al locuinței față de exterior și sol, principalele puncte prin care se pierde căldura.

ZIDĂRIE DIN PIETRE ARTIFICIALE : TEHNICA DE REALIZARE

Atunci când vorbim despre a executa o zidărie din pietre, e important de știu că trebuie să fie asigurată prin pereți rigidizați și prin planșee cu efect de șaibă (principiul celulelor spațiale). Pereții de rigidizare sunt componente de construcție de tip șaibă care asigură rigidizarea la flambaj a pereților portanți. Trebuie dimensionați ca pereți portanți, dacă trebuie să suporte mai mult decât greutatea proprie și care nu servesc rigidizării la flambaj. Orificiile și șlițurile trebuie să fie frezate sau executate prin țeserea zidăriei. Orificiile orizontale și înclinate deschise în condițiile unor sarcini speciale trebuie să fie realizate la o zveltețe ≤ 14 și o grosime ≥ 24 cm. În caz contrar este necesară dovada de calcul.

Ancorajele inelare sunt necesare la toți pereții exteriori și transversali. Acestea servesc ca șaibă verticală la preluarea sarcinilor orizontale. Acest lucru este valabil la clădirile cu mai mult de 2 niveluri complete sau cu o lungime mai mare de 18 m, dacă starea terenului necesită acest lucru sau la pereți cu multe goluri sau goluri mari. De asemenea, este necesar mai ales dacă suma lățimilor de goluri depășește 60% din lungimea peretelui sau lățimea ferestrelor depășește mai mult de 2/3 din înălțimea nivelului, 40% din lungimea peretelui.

zidărie pietre

Tipuri de zidărie din pietre artificiale:

  1. Zidăria aparentă – este o zidărie din pietre la vedere dintr-un singur strat, care este executată împreună cu zidăria din spate. Fiecare strat trebuie să aibă ≥ 2 rânduri de cărămizi. Printre acestea trece decalat de la strat la strat un rost longitudinal, umplut cu mortar fără goluri, cu o grosime de 2 cm.
  2. Zidăria din două straturi fără strat de aer. Pentru dovada tensiunii e hotărâtoare numai grosimea stratului intern. Iar, pentru zveltețe și distanțele de rigidizare grosimea stratului intern plus jumătate din grosimea stratului exterior.
  3. Zidăria din două straturi cu etanșare de miez. Stratul de aer poate fi umplut în totalitate dacă pentru materialul de etanșare există o aprobare de construcție.
  4. Zidăria din două straturi cu strat de aer – Grosimea minimă a stratului interior depinde de tipul de zidărie folosită. Straturile exterioare ≥ 11,5 cm și stratul de aer trebuie să fie de o grosime de  6 cm. Îmbinarea straturilor prin ancoraj din sârmă pentru zidăria cu 2 straturi pentru pereții exteriori. Stratul exterior trebuie așezat pe întreaga suprafață și trebuie susținut la fiecare ≥ 12 m. Stratul de aer trebuie executat fără întrerupere până la acoperiș, începând cu 10 cm peste nivelul de călcare. Straturile exterioare  trebuie să fie prevăzute sus și jos cu orificii de aerisire pe fiecare 150 cm2 ale suprafeței peretelui (inclusiv golurile). Rosturi verticale din dilatare se află în stratul aparent cel puțin la colțurile clădirii, orizontal la prinderi.
  5. Zidăria armată – Grosimea pereților trebuie să fie ≥ 11,5 cm, categoria de rezistență a pietrelor ≥ 12, mortarul III. Rosturile de armare sunt necesare a fi ≥ 2 cm. Oțelul folosit trebuie să fie Ø ≤ 8 mm, iar în locurile de țesere ≤ 5 mm.
zidărie

Scroll to Top