PROIECTAREA CASEI ÎN ACORD CU CLIMA SPAȚIILOR INTERIOARE LOCUIBILE.

(Neufert pg. 34)

ASPECTE CLIMATICE PRIVIND PROIECTAREA ÎNCĂPERIILOR

Ca în cazul climei aferente spațiului exterior, se poate vorbi despre clima spațiilor interioare caracterizată prin valori comensurabile pentru presiunea aerului, temperatura aerului, viteza aerului și „însorirea spațiilor interioare”, temperatura de radiație. Combinația optimă a acestor factori determină o climă confortabilă a spațiului interior și contribuie la menținerea sănătății și la creșterea randamentului.

Confortul termic există atunci când se produce cu un efort minim din punctul de vedere al activității de termoreglare pe care o depune organismul. Confortul este resimțit ca atare când pierderea de căldură a corpului coincide cu pierderea termică reală în favoarea mediului înconjurător. Fluxul de căldură se desfășoară dinspre suprafața rece înspre cea caldă.

Temperatura de radiație scăzută. Recomandări referitoare la clima spațiilor interioare.

Temperatura aerului și a suprafețelor înconjurătoare. Vara este plăcut la 20-24° C, iar iarna la cca. 21° C (plus/minus 1° C).

Temperatura suprafețelor înconjurătoare nu ar trebui să difere cu mai mult de 2-3° C față de cea a aerului.

Modificările de temperatură a aerului pot fi compensate într-o măsura oarecare prin modificarea temperaturii aferente suprafețelor înconjurătoare. În cazul diferențelor prea mari între aceste temperaturi se produce o mișcare a aerului prea puternică.

Suprafețele critice sunt constituite în primul rând de gabaritele ferestrelor cât și calitatea lor. În proiectarea construcției fie de casă sau construcție civilă administrativă, bloc de locuințe etc. Raportul suprafețelor vitrate și părțiile opace este unul extrem de important.

Trebuie evitată o conductivitate termică ridicată spre podea și picioare ( temperatura podelei mai mare de 25-27° C). Picioarele calde sau reci reprezintă senzații ale omului și nu o caracteristică a podelei. Temperatura superficială a planșeului depinde de înălțimea încăperii. În cadrul proiectului tehnic recomandarea și alegerea tipului de instalație optim pentru proiectul de arhitectură propus este obligatoriu să se facă de către specialiști.

Temperatura resimțită de om rezultă aproximativ din media dintre temperatura aerului din încăpere și temperatura suprafețelor înconjurătoare.

AERUL ȘI MIȘCAREA LUI ÎN PROIECTAREA CASEI

Aerul și mișcarea aerului. Mișcarea aerului este percepută drept curent de aer. Curentul generează în acest caz o răcorire locală a organismului.

Temperatura aerului și umiditatea relativă a aerului. Umiditatea relativă de 40-50% este confortabilă. La o umiditate redusă (sub 30%) particulele de praf capătă capacitatea de a zbura.

Aer proaspăt și schimbul de aer. Optimă este ventilarea controlată și mai puțin cea întâmplătoare și continuă. Conținutul de CO2 din aer trebuie înlocuit cu oxigen. Nu trebuie depășit un conținut de CO2 de 0.10 vol.-% de aceea în încăperile de locuit și dormit trebuie prevăzute 2-3 schimburi de aer/oră. Necesarul de aer proaspăt al unui om este de aproximativ 32 m3/oră.

Omul si locuinta

(Neufert pg. 33)
Locuințele trebuie să protejeze omul împotriva intemperiilor și să ofere un mediu care promovează starea confortabilă și deci, în mare măsură, randamentul de lucru. Acest lucru înseamnă aer bogat în oxigen, în mișcare ușoară, fără curent, o temperatură și o umiditate a aerului plăcute, precum și lumină adecvată.


Pentru acestea sunt determinante poziția locuinței în peisaj, precum și dispunerea încăperilor în cadrul clădirii și sistemul de construcție. Un sistem constructiv care oferă izolare termică, prevăzut cu suficiente ferestre mari poziționate în locurile potrivite ales încăperilor și adecvate mobilierului, cu suficientă încălzire și ventilație adecvată constituie prima premiza a unei stări de confort de lungă durată.

omul si locuinta

Necesarul de aer

O dată cu aerul, omul inspiră oxigen și expiră bioxid de carbon și vapori de apă. Cantitățile variază în funcție de greutate, alimentație, activitate și mediu. În medie se iau în calcul pentru fiecare persoană câte 0.020 m3/oră bioxid de carbon și 40g/ oră vapori de apă. În cadrul locuințelor, aerul nu ar trebui să conțină mai mult de 1‰ bioxid de carbon. Aceasta determină – la o schimbare simplă a aerului la fiecare oră – un volum de aer de 32 m3 pentru fiecare adult și 15 m3 pentru fiecare copil. Deoarece însă și cu ferestrele închise schimbul natural de aer la clădirile izolate este de 1 ½ până la 2 ori mai ridicat, sunt suficienți ca volum de aer normal pentru adulți 16-24 m3 și pentru copii 8-12 m3 , sau, o înălțime a spațiilor de locuit de 2,5 m ≥ câte 6.4-9.6 m2 pentru fiecare adult și, pentru fiecare copil, câte 3.2-4.8 m2 de suprafață locuibilă.

Temperatura spațiilor

Temperaturile cele mai plăcute pentru om sunt de 18-20° la odihnă, de 15-18° la lucru, în funcție de mișcări. Omul poate fi comparat cu o sobă care se alimentează cu alimente și produce pentru fiecare kg din greutatea proprie cca. 1.5 WE/h. La încălzire trebuie avut în vedere ca aerul din părțile cele mai reci ale încăperii să fie încălzit cu o căldură mai blândă. La temperaturi de peste 70-80° se produc descompuneri ale căror resturi irită mucoasele, gura și faringele și generează senzația de uscat.

Umiditatea spațiilor

Aerul din încăperi cu o umiditate relativă de 50-60% este plăcut și ar trebui sa se situeze între 40% și 70%. Aerul prea umed favorizează agenții patogeni, ciupercile de mucegai, transmiterea frigului, putregăirea și formarea de condens.

Linia de concept a proiectului

Împreună înțelegem că proiectarea casei ține foarte mult de modul de organizare a spațiilor cât și dorința de a avea un spațiu adecvat necesitățiilor tale.

Prin următoarele materiale, vom încerca să te facem să înțelegi reguli simple de organizare a proiectului tău.

Revenim în curând.

Scroll to Top