Lună: iunie 2021

ACOPERIȘ VERDE: Avantaje Și Dezavantaje. Etape Montaj

Fără categorie

Un acoperiș verde sau acoperisul viu este acel acoperiș format din vegetație și solul necesar creșterii acesteia, ambele instalate peste un sistem de membrane hidroizolante. Similar unei terase verzi, un acoperiș verde nu permite căldurii să se piardă, iar în perioadele caniculare, când temperaturile cresc foarte mult, împiedică încălzirea excesivă a locuinței. Plantele de pe acoperiș creează senzația unui aer umed, contribuind la obținerea unui efect de răcire.

Istorie

Grădini pe acoperiș și acoperișuri plantate existau încă cu șase secole înaintea lui Hristos la babilonieni. În Berlin în jurul anului 1890, case țărănești au fost acoperite cu humus din motive de protecție contra incendiilor, pe stratul de humus începând să crească plante. În secolul XX Le Corbusier a descoperit uitatul acoperiș plantat.

De ce un acoperiș verde?

Prezența unei terase verzi are numeroase avantaje, printre care amintim:

  1. Termoizolare datorită stratului de aer dintre firele de iarbă și datorită stratului de pământ cu rădăcini și procese vii microbiene (căldură de proces).
  2. Fonoizolare și capacitate de înmagazinare a căldurii.
  3. Ameliorare a aerului în zone des populate
  4. Ameliorări microclimatice.
  5. Ameliorează scurgerea apelor în oraș și balanța apei în teritoriu.
  6. Avantaje de fizică pentru acoperiș, radiațiile UV și oscilațiile mari de temperatură sunt evitate datorită straturilor protectoare de iarbă și pământ.
  7. Stabilizează praful.
  8. Element de amenajare / ameliorări ale calității vieții.
  9. Recuperare de spații verzi
acoperiș verde

Panta unui acoperiș plantat

În cazul acoperișurilor în două ape panta nu trebuie să depășească 25°. Acoperișurile în terasă ar trebui să aibă o pantă de cel puțin 2 până la 3%.

Tipuri de plantare a acoperișului

Plantare intensivă. Acoperișul devine grădină a locuinței și este prevăzut cu elemente de amenajare precum pergole sau logii. Sunt necesare atenție și întreținere permanentă.

Plante: mușchi, iarbă, ierburi, arbuști, boscheți.

Sunt udate în mod natural de către ploi. Apa este cumulată în stratul de drenare și în cel de vegetație.

Udare prin pulverizare. Apa de ploaie este acumulată în stratul de drenare și este completată cu mijloace mecanice în cazul în care cea naturală nu este suficientă. Un acoperiș verde utilizează funcțiile naturale ale plantelor pentru filtrarea apei și tratarea aeruluo.

Udare cu picurare. Furtunuri cu picurare amplasate în statul de vegetație sau în cel de drenare ajută la udarea plantelor de pe acoperiș în caz de secetă.

Aspersoare. Plasate peste stratul de vegetație.

Îngrășare. Îngrășămintele pot fi răspândite peste stratul de vegetație sau în caz de udare artificială pot fi amestecate în apă.

vegetație

Acest tip de acoperiș necesită mai multă întreținere.

Stratul de vegetație. Se utilizează argilă și ardezie expandate. Ele oferă: stabilitate structurală, ventilare a solului, acumulare de apă și modelare a solului. Probleme de rezolvat: înmagazinarea substanțelor nutritive, reacțiile solului (valoare PH-ului), aerisirea, acumularea apei.

Strat filtrare. Împiedică înnămolirea stratului de drenare și este compus din materiale de filtrare.

Strat drenare. Împiedică băltirea apei pentru plante. Material: saltele din țesături din fibre, fâșii drenare din materiale spongioase, plăci material plastic, material construcții protecție.

Strat protecție. Protejează în faza construirii și contra încărcărilor punctuale. Strat de protecție a rădăcinilor. Rădăcinile sunt reținute cu ajutorul unor benzi din PVC / ECB și EPDM.

Strat separare. Separă structura portantă de straturile plantate ale unui acoperiș plantat.

terase verzi

Dezvantaje

Un mare dezavantaj conferit de acoperișul verde este dat de greutatea pe care o presupune – dat fiind faptul că necesită mai multe straturi, iar în acest sens, alegerea unei structuri care să poată să-i ofere susținere unei terase verzi este absolut necesară. De asemenea, pentru a garanta succesul proiectului, alegeți doar materiale de foarte bună calitate si colaborați cu profesioniști în privința montajului.

ACOPERIȘ TERASĂ: Elemente De Bază și Construcție

Fără categorie

Te gândești să-ți construiești o casă? Atunci cu siguranță acoperișul este unul dintre detaliile care îți dă bătăi de cap. Industria construcțiilor de acoperișuri se află într-o continuă schimbare și adaptare, adoptând permanent noi tehnologii. Cei care optează pentru un acoperiș terasă o mai fac pentru eliminarea zgomotului fonic de ploaie, termoizolare mai bună la nivel de tavan, construcție robustă. Totuși, costurile pot ajunge duble în comparație cu alte tipuri de acoperișuri. Înclinația maximă a unui acoperiș terasă este de 5 grade. Acest tip de acoperiș poate fi unul care îi oferă casei tale un farmec aparte, însă, el necesită și o atenție foarte mare în ceea ce privește termoizolația și hidroizolația.

Acoperiș rece – Alcătuire cu aerisire sub învelișul exterior. Critic din cauza curentului de aer dacă panta este mai mică de 10%. De aceea, astăzi se realizează numai cu barieră contra vaporilor conform DIN 4108 partea a 3-a.

 Acoperiș cald în formă convențională – alcătuire cu barieră contra vaporilor; alcătuire de jos în sus: planșeu acoperiș, barieră contra vaporilor, termoizolație, hidroizolație, strat de protecție.

Acoperiș cald cu alcătuire inversă – Alcătuire de jos în sus: planșeu acoperiș, hidroizolație, termoizolația se face cu material verificat, strat de protecție ca încărcare suplimentară.

Acoperiș cu etanșare din beton – Alcătuire de jos în sus: termoizolație, placă beton ca planșeu acoperiș și etanșare, placă masivă cu rol structural (trebuie să fie de dilatație din cauza mișcării produse de căldură). În consecință, este nevoie de rosturi flotante peste pereți portanți. Pe lângă asta, este necesară o separare a pereților interni de planșeu (înainte se lipesc benzi de polistiren pe planșeu). Premisă pentru funcționare: se prevede pantă de 1,5-3% în structură (altfel se formează băltoace).

Izolația unui acoperiș terasă

Un acoperiș terasă este mai pretențios în ce privește bariera de protecție la pătrunderea apei în strcutură atunci când de construiește în zone climaterice umede de ploi și zăpezi cum este în România. De aceea sunt necesare măsuri suplimentare în ceea ce privește hidroizolația și termoizolația.

Bariera contra vaporilor se realizează pe cât posibil sub formă de înveliș de 0.2 mm cu inserție de aluminiu peste strat flotant perforat din vată de sticlă. Este necesară o tratare cu soluție de bitum pentru fixarea prafului. Bariera contra vaporilor trebuie dispusă atât de jos încât să elimine condensul. Mai mult, dedesubt trebuie să existe strat de separare sau strat de egalizare.

Termoizolația – trebuie pe cât posibil să fie un material care rezistă la putregai (spume); dispunere în două straturi sau cu rosturi fălțuite: ideal pentru falțuri intersectate.

Învelitoarea – se dispune pe strat de egalizare a presiunii vaporilor (carton cu nervuri sau strat termoizolant canelat contra formării bulelor) în trei straturi prin turnare și rulare din 2 straturi țesătură în grilă din fibră de sticlă. Între ele se pune un strat de vată de sticlă, sau în două straturi prin sudare, din fâșii groase bituminoase. Membrană hidroizolantă este admisă. Dar aceasta este riscantă din cauza grosimii mici (este posibilă deteriorarea mecanică) și a posibilelor puncte slabe în cusătură (un al 2-lea strat oferă siguranță sporită).

Strat de protecție – pe cât posibil ca strat de pietriș turnat de 5 cm, cu granule de 15-30 mm pe strat dublu de vopsitorie la cald și membrană de separare; împiedică formarea de bule, șocurile de temperatură, solicitările mecanice, deteriorarea produsă de radiațiile UV. Siguranță suplimentară se obține prin plăci din cauciuc fărâmițat sub stratul de pietriș, rosturi sudate cu bandă (în cazul teraselor utile și grădinilor de acoperiș se prevăd din start).

Detalii importante

Va trebui stabilit foarte clar dimensiunile și înclinațiile secțiunilor de acoperiș, tipul de scurgere, grosimea straturilor acoperișului și alte detalii mărunte, dar semnificative.

Scurgerile trebuie întotdeauna termoizolate, cu două nivele de drenare cu conectare la bariera contra vaporilor ca sifon; acesta era mai apoi etanșat de conducta de drenare. O conductă de scurgere termoizolată și care are barieră contra vaporilor împiedică deteriorări cauzate de condens; panta către scurgeri trebuie sa aibă obligatoriu minim 3%.

Nu sunt necesare fante de ventilare pentru stratul flotant de egalizare a presiunii vaporilor. Rosturile de dilatație trebuie duse până la marginea acoperișului. Legătura cu marginea trebuie să fie mobilă, din profiluri prefabricate din aluminiu sau beton; piesele de legătură din zinc contravin reglementărilor tehnice (sfâșie învelitoarea).

Legătura cu peretele trebuie să fie mai mare de 15 cm deasupra nivelului de scurgere a apei. Mai mult, trebuie fixată mecanic, nu doar lipită. Această reglementare este una obligatorie din DIN 18195. Tabla zincată cu profil trapezoidal cu rol de planșeu structural poate sfâșia învelitoarea ca urmare a vibrațiilor. De aceea trebuie luate măsuri de sporire a rigidității (tablă mai groasă) sau acoperire de 15 mm cu plăci ușoare din talaș (prinse mecanic). Astfel se obține diminuarea vibrațiilor (strat turnat de pietriș) și prevăzută o învelitoare cu rezistență maximă la sfâșiere.

Bariera contra vaporilor pe tablă trebuie întotdeauna dispusă pe o fâșie de sudură (din cauza scurgerilor de căldură).

acoperis terasa
termoizolația

AMENAJARE POD CASĂ: RECOMANDĂRI, SFATURI ȘI IDEI

Fără categorie

Rolul podului este de a te proteja de intemperii și de a controla temperatura din casă, dacă este izolat corespunzător. Mulți folosesc podul ca spațiu de depozitare, însă cu puțin efort putem amenaja o încăpere în toată regula. Mansarda este un nivel care se situează complet sau parțial în interiorul acoperișului unei clădiri. Aceasta se consideră un nivel întreg numai atunci când depășește înălțimea liberă de ≥ 2,3 m pe ≥ ¾ din suprafața sa (suprafața nivelului situat dedesubt). Pentru exploatarea spațiului de sub învelitoare, decisive sunt formele și panta acoperișului. Până la 20° respectiv 25° nu este adecvat să încercați o amenajare de pod. De la 35° poate fi exploatat în bune condiții, poate fi luminat prin suprafețele timpanelor sau prin lucarne de acoperiș. Pantele de peste 35° fac exploatarea mai eficientă fără creșterea disproporționată a costurilor și favorizează instalarea dispozitivelor de energie solară.

Ventilare și amenajare pod

Pentru o iluminare și ventilare bună sunt necesare ferestre cu o suprafață la roșu de minim 1/10 din suprafața podelei camerei de staționare îndelungată. Suprafața minimă a unei ferestre este de 1 m2. În discuție pot intra și ferestrele verticale ale construcțiilor de acoperiș, ferestrele timpanelor și tabacherele. Locuințele și camerele de staționare îndelungată din pod trebuie să aibă două accese de evacuare independente. A doua cale de evacuare trece de regulă printr-o fereastră necesară (fereastră de evacuare, dimensiuni libere 90 x 1,20 m). Trebuie să ai în vedere și consolidarea structurii de rezistență a podului pentru a evita eventualele probleme care pot să apară ulterior. Pentru acest pas, sugestia noastră este să apelezi la un specialist în amenajarea podului.

Desi majoritatea celor care stau la casa prefera sa folosească podul pe post de loc de depozitare, la un moment dat, te vei regăsi în situația de a-ți reamenaja spațiul din casă. Poate vei avea nevoie de camere în plus odată cu mărirea familiei sau copiii sunt mari și își doresc un spațiu care să le ofere mai multă intimitate și independență. O amenjare pentru pod ar putea fi soluția ideală, deoarece acesta poate fi compartimentat și utilizat ca un mini-apartament. Dacă structura de rezistența a casei o permite, iar podul este suficient de înalt, atunci se poate mansarda. Astfel, obțineți o încăpere suplimentară, căreia îi puteti da orice destinație doriți.

amenajare pod
mansarda podul
Scroll to Top