acoperiri in terasa

Te gândești să-ți construiești o casă? Atunci cu siguranță acoperișul este unul dintre detaliile care îți dă bătăi de cap. Industria construcțiilor de acoperișuri se află într-o continuă schimbare și adaptare, adoptând permanent noi tehnologii. Cei care optează pentru un acoperiș terasă o mai fac pentru eliminarea zgomotului fonic de ploaie, termoizolare mai bună la nivel de tavan, construcție robustă. Totuși, costurile pot ajunge duble în comparație cu alte tipuri de acoperișuri. Înclinația maximă a unui acoperiș terasă este de 5 grade. Acest tip de acoperiș poate fi unul care îi oferă casei tale un farmec aparte, însă, el necesită și o atenție foarte mare în ceea ce privește termoizolația și hidroizolația.

Acoperiș rece – Alcătuire cu aerisire sub învelișul exterior. Critic din cauza curentului de aer dacă panta este mai mică de 10%. De aceea, astăzi se realizează numai cu barieră contra vaporilor conform DIN 4108 partea a 3-a.

 Acoperiș cald în formă convențională – alcătuire cu barieră contra vaporilor; alcătuire de jos în sus: planșeu acoperiș, barieră contra vaporilor, termoizolație, hidroizolație, strat de protecție.

Acoperiș cald cu alcătuire inversă – Alcătuire de jos în sus: planșeu acoperiș, hidroizolație, termoizolația se face cu material verificat, strat de protecție ca încărcare suplimentară.

Acoperiș cu etanșare din beton – Alcătuire de jos în sus: termoizolație, placă beton ca planșeu acoperiș și etanșare, placă masivă cu rol structural (trebuie să fie de dilatație din cauza mișcării produse de căldură). În consecință, este nevoie de rosturi flotante peste pereți portanți. Pe lângă asta, este necesară o separare a pereților interni de planșeu (înainte se lipesc benzi de polistiren pe planșeu). Premisă pentru funcționare: se prevede pantă de 1,5-3% în structură (altfel se formează băltoace).

Izolația unui acoperiș terasă

Un acoperiș terasă este mai pretențios în ce privește bariera de protecție la pătrunderea apei în strcutură atunci când de construiește în zone climaterice umede de ploi și zăpezi cum este în România. De aceea sunt necesare măsuri suplimentare în ceea ce privește hidroizolația și termoizolația.

Bariera contra vaporilor se realizează pe cât posibil sub formă de înveliș de 0.2 mm cu inserție de aluminiu peste strat flotant perforat din vată de sticlă. Este necesară o tratare cu soluție de bitum pentru fixarea prafului. Bariera contra vaporilor trebuie dispusă atât de jos încât să elimine condensul. Mai mult, dedesubt trebuie să existe strat de separare sau strat de egalizare.

Termoizolația – trebuie pe cât posibil să fie un material care rezistă la putregai (spume); dispunere în două straturi sau cu rosturi fălțuite: ideal pentru falțuri intersectate.

Învelitoarea – se dispune pe strat de egalizare a presiunii vaporilor (carton cu nervuri sau strat termoizolant canelat contra formării bulelor) în trei straturi prin turnare și rulare din 2 straturi țesătură în grilă din fibră de sticlă. Între ele se pune un strat de vată de sticlă, sau în două straturi prin sudare, din fâșii groase bituminoase. Membrană hidroizolantă este admisă. Dar aceasta este riscantă din cauza grosimii mici (este posibilă deteriorarea mecanică) și a posibilelor puncte slabe în cusătură (un al 2-lea strat oferă siguranță sporită).

Strat de protecție – pe cât posibil ca strat de pietriș turnat de 5 cm, cu granule de 15-30 mm pe strat dublu de vopsitorie la cald și membrană de separare; împiedică formarea de bule, șocurile de temperatură, solicitările mecanice, deteriorarea produsă de radiațiile UV. Siguranță suplimentară se obține prin plăci din cauciuc fărâmițat sub stratul de pietriș, rosturi sudate cu bandă (în cazul teraselor utile și grădinilor de acoperiș se prevăd din start).

Detalii importante

Va trebui stabilit foarte clar dimensiunile și înclinațiile secțiunilor de acoperiș, tipul de scurgere, grosimea straturilor acoperișului și alte detalii mărunte, dar semnificative.

Scurgerile trebuie întotdeauna termoizolate, cu două nivele de drenare cu conectare la bariera contra vaporilor ca sifon; acesta era mai apoi etanșat de conducta de drenare. O conductă de scurgere termoizolată și care are barieră contra vaporilor împiedică deteriorări cauzate de condens; panta către scurgeri trebuie sa aibă obligatoriu minim 3%.

Nu sunt necesare fante de ventilare pentru stratul flotant de egalizare a presiunii vaporilor. Rosturile de dilatație trebuie duse până la marginea acoperișului. Legătura cu marginea trebuie să fie mobilă, din profiluri prefabricate din aluminiu sau beton; piesele de legătură din zinc contravin reglementărilor tehnice (sfâșie învelitoarea).

Legătura cu peretele trebuie să fie mai mare de 15 cm deasupra nivelului de scurgere a apei. Mai mult, trebuie fixată mecanic, nu doar lipită. Această reglementare este una obligatorie din DIN 18195. Tabla zincată cu profil trapezoidal cu rol de planșeu structural poate sfâșia învelitoarea ca urmare a vibrațiilor. De aceea trebuie luate măsuri de sporire a rigidității (tablă mai groasă) sau acoperire de 15 mm cu plăci ușoare din talaș (prinse mecanic). Astfel se obține diminuarea vibrațiilor (strat turnat de pietriș) și prevăzută o învelitoare cu rezistență maximă la sfâșiere.

Bariera contra vaporilor pe tablă trebuie întotdeauna dispusă pe o fâșie de sudură (din cauza scurgerilor de căldură).