Fără categorie

IZOLAREA CONSTRUCȚIILOR ÎN ZONA SUBSOLULUI

În ziua de astăzi spațiile din subsol sunt folosite din ce în ce mai puțin ca spații de depozitare și mai mult ca spații pentru activități din timpul liber sau ca spațiu suplimentar de locuit și de muncă. Din acest motiv, se cere mai mult confort de locuit și de microclimă la subsol. Condiția pentru aceasta este izolarea subsolului împotriva umidității exterioare. În cazul acelor construcții fără subsol, este necesar să fie protejați pereții interiori și exteriori printr-o izolare orizontală împotriva umidității. La pereții exteriori este necesară o izolare de 30 cm deasupra terenului.

izolarea

 La clădirile cu pereți de subsol din zidărie trebuie să fie prevăzute în pereții exteriori cel puțin două izolații orizontale.

construcții

În cazul pereților interiori se poate renunța la stratul superior. Pentru izolarea orizontală din pereți trebuie să fie folosite fâșii din bitum pentru acoperișuri, fâșii de izolație, fâșii de izolație a acoperișului sau fâșii de izolație din material plastic. În funcție de tipul de umplutură din spatele spațiului de lucru și de tipul izolației, trebuie să fie prevăzute pentru suprafețele pereților, straturi de protecție. Nu trebuie sa fie vărsat moloz, split sau pietriș direct la suprafețele pereților izolați.

subsol

Cum se face drenajul și izolarea în subsol?

Drenajul este desecarea pământului printr-un strat drenant și tub de drenaj, pentru a împiedica formarea apei cu presiune. La aceasta nu trebuie să apară înămolirea pământului (drenaj rezistent la infiltrare). O instalație de drenaj constă în dispozitivul de drenare, de control și clătire precum și din scurgere. Drenul este noțiunea colectivă pentru tubul de drenaj și stratul drenant. Atât drenarea, cât și izolarea prezintă numeroase avantaje.

construcții izolarea subsol

Sistemul de drenaj este o succesiune de ţevi sau tuburi perforate şi învelite cu o cămaşă de material geotextil. Această succesiune de tuburi este îngropată la un unghi de 45 de grade în jos faţă de marginea şi nivelul de contact al fundaţiei. Sistemul de drenaj nu se pune niciodată sub fundaţia clădirii. Tuburile de drenaj sunt învelite cu un geotextil și conlucrează cu un strat de pietriş dispus în jurul lor. Acest strat de pietriș se numește rezervor de pietriș.

O izolație fundație adecvată este esențială pentru orice tip de construcții, deoarecere fară izolarea bună împotriva infiltrațiilor de apă, clădirea ar avea de suportat deteriorări ale structurii de susținere.

FUNDAȚII: SĂPĂTURA FUNDAȚIEI ȘI TRASAREA CLĂDIRII

O construcție este alcătuită din două părți: infrastructură și suprastructură. Infrastructura clădirii este porțiunea clădirii care se află sub cota pardoselii parterului. Aceasta cuprinde elemente precum fundații, pereții subsolului și planșeul peste subsol (în cazul în care clădirea are subsol). Suprastructura reprezintă toate elementele constructive ce se află peste cota pardoselii parterului și include și acoperișul. Atunci când vine vorba de proiecte pentru casă, fundația reprezintă cea mai importantă parte dintr-o construcție. Fundația este partea care asigură transmiterea încărcărilor la teren și este elementul pe care se sprijină toată construcția. De aceea, înțelegând importanța acesteia, îți voi prezenta care sunt etapele propiu-zise de trasare fundație casă.

De regulă, pentru locuințe individuale, se utilizează fundații continue sub ziduri, fundații izolate sub stâlpi sau radier general (fundație sub întreaga construcție). Pentru evitarea pătrunderii laterale a apei ajută o sprijinire a malului. Acest lucru se poate realiza în mai multe feluri: prin beton torcretat la taluz, prin sprijinire prin zăbrele umplute cu beton, prin pereți din palplanșe de oțel, toate aceste tipuri necesitând asigurare prin ancorare în pământ.

fundatii

În anumite situații cota de fundare a clădirii este sub cota apei din pânza freatică. În acest caz, este nevoie de o lucrare de epuisment pentru a scădea nivelul apei. Astfel, evităm să punem în pericol capacitatea portanta a terenului de fundație. Apa este pompată în mod continuu din adâncurile fundului gropii de fundare sau din șanțurile de drenare. Apa freatică scade cu o distanță de siguranță de 50 cm sub fundul gropii de fundație. De asemenea, și șanțurile necesită o asigurare, taluzare sau sprijinire. Drept adâncime uzuală este considerată distanța între suprafața terenului și marginea inferioară a canalului sau conductei.

fundație casă
proiecte casa

Trasarea Fundației

Mulți dintre voi vor zice că nu e așa complicat să trasezi, din moment ce ai în mână, deja realizate, proiecte pentru casă cu amplasare și tot ce ne trebuie. Trebuie să știți că nu e chiar atât de simplu. În cazul în care terenul încă nu a fost măsurat, cel mai bine ar fi să angajați un inginer topograf. Masurătorile si serviciile făcute de un topometrist reprezintă cele mai eficiente si rapide metode de trasare fundații. Clădirea este apoi inclusă în planul de situație oficial, componenta cea mai importantă a cererii pentru autorizația construcției. După obținerea autorizației de construire, clădirea este trasată pe teren.

proiecte casa

Trasarea are drept scop să materializeze pe teren axele și conturul clădirii, lățimea fundațiilor, precum și cotele de nivel față de reperul principal de cotă (cota zero). Aceste măsurători premergătoare sunt extrem de importante, dar adesea sunt tratate superficial din dorința de a trece cât mai repede la săpătura pentru fundație casă.

Poziționarea caprelor

Groapa de fundație casă prevăzută este marcată cu țăruși de lemn și este necesar ca aceasta să fie mai mare decât clădirea, cu un spațiu de lucru de minim 50 cm. Urmeaza apoi trasarea axelor fundației, care se realizează cu ajutorul unor sfori sau sârme prinse de capre. Unghiul taluzului este dependent de structura terenului. Cu cât este pământul mai nisipos, cu atât mai redus va fi unghiul. După scoaterea pământului din groapă, sunt întinse, plecând de la caprele de colț, sforile de aliniament. Acestea reprezintă dimensiunile exterioare ale clădirii. La intersecții sunt stabilite, cu ajutorul firului cu plumb, colțurile exterioare are clădirii.

De asemenea, trebuie măsurată și înălțimea, orientarea făcându-se în raport cu dimensiunile din zonă. Instrumentele folosite pentru măsurători sunt: mira de nivelment, de regulă o șină din lemn sau aluminiu cu o lungime de 3 m cu nivela cu bulă de aer atașată. Aceasta este direcționată orizontal și sprijinită la capătul liber. Cotele intermediare de teren sunt citite cu sonda gradată. Nivelarea se face cu un tub de cauciuc umplut cu apă, elastic, transparent, cu o lungime de 20-30 m, la ale cărui capete sunt cilindri din sticlă cu o gradație în mm, care se țin în poziție verticală prin care se poate vedea suprafața apei. După verificarea ambilor cilindri de măsurare, aceștia se țin unul lângă altul și pot fi efectuate transmiterile de cote între puncte cu o exactitate la mm, chiar și fără legături vizuale, în diferite camere, de exemplu.

fundatii
fundatie casa

În concluzie, este important ca din multitudinea de proiecte de casă pe care le ai la dispoziție să-l alegi pe cel care să se adapteze cel mai bine terenului și nevoilor tale. De asemenea, indiferent de tipul de fundație ales, aceasta trebuie să îndeplinească condițiile tehnice, de calitate și de rezistență.

PROIECT ARHITECTURĂ: REALIZARE ȘI PLANIFICARE

Orice client care trece ușa unei firme de arhitectură vine acolo cu o idee. Pentru omul modern casa nu mai este o fortăreață împotriva dușmanilor, ci cadrul discret, frumos și liber al vieții. Locuința perfectă este cea care oferă senzația de confort și liniște. Fiecare își imaginează prin aceasta altceva. Un arhitect bun va trebui să fie mai mult decât un bun profesionist în meseria sa. Este clar că între vremurile de la 1500 și epoca noastră se află o impunătoare evoluție tehnică și economică. Să se regăsească împreună în secolul corect este norocul mariajului dintre beneficiar și arhitect. Este necesar ca acesta să înțeleagă sau să intuiască ceea ce dorește clientul, pentru a putea imagina un proiect de arhitectură care să fie în acord cu personalitatea acestuia.

proiect arhitectura

Etapele realizării unui proiect de arhitectură

Începând de la luarea deciziei de a construi și până la finalizarea efectivă a lucrărilor, se parcurg mai mulți pași. Odată ales arhitectul, va trebui stabilit bugetul în care să se încadreze proiectul. Apoi începe desenarea schematică a încăperilor ca dreptunghiuri simple cu suprafețele cerute la o scară unitară. Urmează stabilirea relațiilor dorite între încăperi și orientarea lor cardinală. În această activitate, cu ochiul minții, proiectantul vede tema din ce în ce mai clar și mai plastic. În loc să înceapă proiectarea construcției, reprezentantul unei firme de arhitectură trebuie, înainte de toate, să lămurească poziția definitivă a casei pe teren cu ajutorul datelor stabilite anterior. Sunt hotărâtoare în acest moment datele legate de orientarea geografică, direcția vântului, posibilitățile de acces auto, poziția terenului, prezența copacilor, vecinătatea.

Atunci când o anumită poziție nu se impune categoric sunt necesare mai multe încercări pentru a epuiza posibilitățile. Pe baza acestor analize decizia survine de obicei repede. Ulterior imaginea clădirii se formează mult mai clar. Iar acum au loc durerile facerii primului proiect de arhitectură. Pentru început în minte, prin cufundarea în corelările organizatorice și organice ale problemelor constructive și a implicațiilor lor spirituale. Din acestea, un arhitect priceput își va dezvolta o reprezentare schematică a ținutei de ansamblu a clădirii și a atmosferei spațiale. Iar din aceasta, va realiza corporalitatea înfățișării ei în proiecție orizontală și verticală. După temperament, primul semn născut din acest proces poate fi o schiță așternută pe hârtie.

arhitect

Cât durează?

După încheierea anteproiectului este recomandată o pauză de 3-14 zile. Aceasta lasă un răgaz până la proiectare și permite să iasă la iveală deficiențele. Pe lângă asta, permite înlăturarea acestora, întrucât un interval de timp înlătură unele obsesii din discuțiile cu partenerii de lucru sau cu beneficiarul. Apoi începe elaborarea unui proiect de arhitectură viabil. Încep discuțiile cu inginerul constructor specialist în statică, cu inginerul pentru încălzire, apă și energie electrică. Se urmărește stabilirea construcției și instalațiilor. În continuarea acestora, desenele de construcție merg la autoritatea de supraveghere a construcțiilor, pentru verificarea cărora trebuie luate în calcul cam 3-6 luni.

firme arhitectură

Pentru o locuință unifamilială mai mare, toate aceste lucrări descrise mai sus, de la formularea comenzii până la începerea lucrărilor, iau unei firme de arhitectură, după împrejurări, o perioadă de 2-3 luni. Pentru construcții mai mari (spitale, etc.) se estimează undeva la 3-12 luni. Pentru lucrările de proiectare nu trebuie să se facă economie nerezonabilă. Un timp mai îndelungat permite, la o pregătire mai judicioasă, o recuperare din timpul de construcție ceea ce înseamnă reducerea cheltuielilor și a dobânzilor de construcție.

În toată această perioadă se vor evalua cheltuielile de construcție și se vor stabili lucrările. Este necesar ca la primirea autorizației de construire să existe deja ofertele, sarcinile să poată fi repartizate rapid și să se poată începe lucrările.

CULORI ÎN AMENAJĂRILE INTERIOARE: Ghid pentru alegerea culorilor

Culorile sunt forțe care acționează asupra omului și care generează stări de bine sau de neplăcere, activitate sau pasivitate. În întreprinderi, birouri sau școli compoziția de culoare poate să mărească sau să scadă randamentul. Mai mult, se spune că în clinici poate să contribuie la însănătoșirea pacienților. De aceea, este important ca, atunci când alegem un proiect pentru casa noastră, să ținem cont de toate aceste aspecte. Influența pe care culorile o exercită asupra omului se produce mijlocit prin efectele fiziologice proprii, referitoare la lărgirea sau la îngustarea spațiilor. De asemenea, se manifestă indirect prin efectul generat de spații, ca senzație de apăsare sau de eliberare. Influența exercitată de către culori se produce și nemijlocit în amenajările interioare, prin forțele de efect (impulsurile) pe care le generează fiecare culoare în parte.

Forța de impuls cea mai puternică este atributul culorii portocaliu; urmează galben, roșu, verde și purpuriu. Forța de impuls cea mai redusă este atributul culorilor albastru, bleu-vert și violet (culori reci și pasive). În spațiu, culorile caracterizate prin forță de impuls ridicată sunt adecvate numai suprafețelor reduse, în timp ce culorile cu forță de impuls redusă sunt adecvate suprafețelor mari. Culorile calde generează impresia de activ, incită și, în funcție de caz, neliniștesc. Culorile reci sunt pasive, liniștitoare sau interiorizante. Culoarea verde relaxează din punct de vedere nervos. În plus, efectul generat de către culori depinde și de luminozitate, precum și de locul în care acționează.

culori  amenajările interioare

Utilizarea corectă a unei culori

Culorile calde și deschise dispuse în partea superioară incită din punct de vedere spiritual; dispuse lateral încălzesc, apropie; dispuse în partea inferioară ușurează, înalță.

Culorile calde și închise dispuse la partea superioară generează impresia de închidere, par pline de demnitate; dispuse lateral generează senzația de înconjurare, iar dispuse în partea inferioară inspiră siguranță la atingere și pășire.

Culorile reci și deschise dispuse la partea superioară generează impresia de iluminare, relaxează; dispuse lateral îndepărtează, iar dispuse la partea inferioară par netede, incită la deplasare.

Culorile reci și închise dispuse la partea superioară par amenințătoare; dispuse lateral par reci și triste; dispuse în partea inferioară îngreunează, atrag în jos.

Albul este culoarea purității absolute, a curățeniei și ordinii. În compoziția de culoare a spațiului, albul joacă rolul de fundal, necesar pentru separarea altor grupe de culoare, pentru neutralizarea acestora și animă prin luminozitate și structurează. Ca și culoare a ordinii, albul este utilizat la marcarea suprafețelor din depozite și zone de depozitare, pentru dungi directoare și marcaje de circulație.

În ceea ce privește amenajările interioare, alegerea culorii potrivite este la fel de importantă precum realizarea unui proiect pentru casa ta care să întrunească toate nevoile și dorințele tale. Indiferent că vorbim de nuanțe calde sau reci, culorile pot schimba percepția asupra spațiului și pot influența pozitiv stilul de viața și stările psihice. Pentru anul 2021, Institutul Pantone, autoritatea mondială în domeniul sistemelor de culori, a ales nu una, ci două culori, care se completează reciproc: ultimate gray și illuminating, un galben care evocă spiritul vesel al verii. Da, nu este ușor să alegi paleta de culori pentru casa ta, dar nici imposibil. Gândește-te la fiecare cameră în parte. Ce stare de spirit vrei să-ți inducă?

PROIECTAREA CASEI ÎN ACORD CU CLIMA SPAȚIILOR INTERIOARE LOCUIBILE.

(Neufert pg. 34)

ASPECTE CLIMATICE PRIVIND PROIECTAREA ÎNCĂPERIILOR

Ca în cazul climei aferente spațiului exterior, se poate vorbi despre clima spațiilor interioare caracterizată prin valori comensurabile pentru presiunea aerului, temperatura aerului, viteza aerului și „însorirea spațiilor interioare”, temperatura de radiație. Combinația optimă a acestor factori determină o climă confortabilă a spațiului interior și contribuie la menținerea sănătății și la creșterea randamentului.

Confortul termic există atunci când se produce cu un efort minim din punctul de vedere al activității de termoreglare pe care o depune organismul. Confortul este resimțit ca atare când pierderea de căldură a corpului coincide cu pierderea termică reală în favoarea mediului înconjurător. Fluxul de căldură se desfășoară dinspre suprafața rece înspre cea caldă.

Temperatura de radiație scăzută. Recomandări referitoare la clima spațiilor interioare.

Temperatura aerului și a suprafețelor înconjurătoare. Vara este plăcut la 20-24° C, iar iarna la cca. 21° C (plus/minus 1° C).

Temperatura suprafețelor înconjurătoare nu ar trebui să difere cu mai mult de 2-3° C față de cea a aerului.

Modificările de temperatură a aerului pot fi compensate într-o măsura oarecare prin modificarea temperaturii aferente suprafețelor înconjurătoare. În cazul diferențelor prea mari între aceste temperaturi se produce o mișcare a aerului prea puternică.

Suprafețele critice sunt constituite în primul rând de gabaritele ferestrelor cât și calitatea lor. În proiectarea construcției fie de casă sau construcție civilă administrativă, bloc de locuințe etc. Raportul suprafețelor vitrate și părțiile opace este unul extrem de important.

Trebuie evitată o conductivitate termică ridicată spre podea și picioare ( temperatura podelei mai mare de 25-27° C). Picioarele calde sau reci reprezintă senzații ale omului și nu o caracteristică a podelei. Temperatura superficială a planșeului depinde de înălțimea încăperii. În cadrul proiectului tehnic recomandarea și alegerea tipului de instalație optim pentru proiectul de arhitectură propus este obligatoriu să se facă de către specialiști.

Temperatura resimțită de om rezultă aproximativ din media dintre temperatura aerului din încăpere și temperatura suprafețelor înconjurătoare.

AERUL ȘI MIȘCAREA LUI ÎN PROIECTAREA CASEI

Aerul și mișcarea aerului. Mișcarea aerului este percepută drept curent de aer. Curentul generează în acest caz o răcorire locală a organismului.

Temperatura aerului și umiditatea relativă a aerului. Umiditatea relativă de 40-50% este confortabilă. La o umiditate redusă (sub 30%) particulele de praf capătă capacitatea de a zbura.

Aer proaspăt și schimbul de aer. Optimă este ventilarea controlată și mai puțin cea întâmplătoare și continuă. Conținutul de CO2 din aer trebuie înlocuit cu oxigen. Nu trebuie depășit un conținut de CO2 de 0.10 vol.-% de aceea în încăperile de locuit și dormit trebuie prevăzute 2-3 schimburi de aer/oră. Necesarul de aer proaspăt al unui om este de aproximativ 32 m3/oră.

Omul si locuinta

(Neufert pg. 33)
Locuințele trebuie să protejeze omul împotriva intemperiilor și să ofere un mediu care promovează starea confortabilă și deci, în mare măsură, randamentul de lucru. Acest lucru înseamnă aer bogat în oxigen, în mișcare ușoară, fără curent, o temperatură și o umiditate a aerului plăcute, precum și lumină adecvată.


Pentru acestea sunt determinante poziția locuinței în peisaj, precum și dispunerea încăperilor în cadrul clădirii și sistemul de construcție. Un sistem constructiv care oferă izolare termică, prevăzut cu suficiente ferestre mari poziționate în locurile potrivite ales încăperilor și adecvate mobilierului, cu suficientă încălzire și ventilație adecvată constituie prima premiza a unei stări de confort de lungă durată.

omul si locuinta

Necesarul de aer

O dată cu aerul, omul inspiră oxigen și expiră bioxid de carbon și vapori de apă. Cantitățile variază în funcție de greutate, alimentație, activitate și mediu. În medie se iau în calcul pentru fiecare persoană câte 0.020 m3/oră bioxid de carbon și 40g/ oră vapori de apă. În cadrul locuințelor, aerul nu ar trebui să conțină mai mult de 1‰ bioxid de carbon. Aceasta determină – la o schimbare simplă a aerului la fiecare oră – un volum de aer de 32 m3 pentru fiecare adult și 15 m3 pentru fiecare copil. Deoarece însă și cu ferestrele închise schimbul natural de aer la clădirile izolate este de 1 ½ până la 2 ori mai ridicat, sunt suficienți ca volum de aer normal pentru adulți 16-24 m3 și pentru copii 8-12 m3 , sau, o înălțime a spațiilor de locuit de 2,5 m ≥ câte 6.4-9.6 m2 pentru fiecare adult și, pentru fiecare copil, câte 3.2-4.8 m2 de suprafață locuibilă.

Temperatura spațiilor

Temperaturile cele mai plăcute pentru om sunt de 18-20° la odihnă, de 15-18° la lucru, în funcție de mișcări. Omul poate fi comparat cu o sobă care se alimentează cu alimente și produce pentru fiecare kg din greutatea proprie cca. 1.5 WE/h. La încălzire trebuie avut în vedere ca aerul din părțile cele mai reci ale încăperii să fie încălzit cu o căldură mai blândă. La temperaturi de peste 70-80° se produc descompuneri ale căror resturi irită mucoasele, gura și faringele și generează senzația de uscat.

Umiditatea spațiilor

Aerul din încăperi cu o umiditate relativă de 50-60% este plăcut și ar trebui sa se situeze între 40% și 70%. Aerul prea umed favorizează agenții patogeni, ciupercile de mucegai, transmiterea frigului, putregăirea și formarea de condens.

Linia de concept a proiectului

Împreună înțelegem că proiectarea casei ține foarte mult de modul de organizare a spațiilor cât și dorința de a avea un spațiu adecvat necesitățiilor tale.

Prin următoarele materiale, vom încerca să te facem să înțelegi reguli simple de organizare a proiectului tău.

Revenim în curând.

Scroll to Top